PSH

 

 

Miercuri, 5 februarie 2014

 

E cel puţin derutant – ca atunci când nu ştii încotro s-o apuci cu gândul – să afli că cineva cu care ţi-ai petrecut mult timp, îndeosebi ultimul timp din viaţă, nu mai există. Ieri, marţi, am aflat ceva ce se-ntâmplase duminică. Încerc să nu mă uit la ştiri, iar dacă mă mai uit, întâmplarea asta mi-a scăpat. Dar ieri am primit un e-mail. Şi n-am înţeles nimic. Nu fiindcă era un articol în engleză dintr-o publicaţie americană, ci pentru că un creier aflat în blocaj emoţional nu procesa informaţia. Aş fi vrut, prin absurd, să nu aflu niciodată.

 

Realizez că starea în care te aruncă un lucru aflat îţi schimbă atât de mult perspectivele, şi mersul următoarelor zile, încât e de preferat să nu ştii. Oricum aş fi aflat peste o lună, la Gala de decernare a Premiilor Oscar, la momentul de remember dedicat celor decedaţi în ultimul an.

 

 

Philip Seymour Hoffman

A debutat în 1991, la 24 de ani. Timp de 22 de ani a avut 63 de roluri (54 lungmetraje, 4 scurtmetraje, 3 seriale TV, 2 – voce film de animaţie). În paralel, a fost actor de teatru (Broadway, New York), co-Director Artistic la LAByrinth Theater Company, regizor la Manhattan Class Company. În 2010 a regizat filmul Jack Goes Boating, a fost producător şi actor.

 

Un actor versatil care poate interpreta orice profesie sau tipologie umană, ca şi cum s-ar naşte în fiecare rol. De la om politic – şef de campanie electorală (The Ides of March), la om de artă – director de teatru (Synecdoche, New York). De la scriitor homosexual (Capote), asistent producţie de film gay (Boogie Nights) şi travestit (Flawless), la preot catolic (Doubt), pastor predicator (Cold Mountain) şi lider al unei mişcări religioase de tip scientologic (The Master). De la şofer de limuzină (Jack Goes Boating), la profesor universitar de artă dramatică (The Savages). De la antrenor de baseball (Moneyball), la violonist (A Late Quartet). De la poliţist (Nobody’s Fool), la traficant de arme (Mission: Impossible III). De la dependent de jocuri de noroc (Owning Mahowny), la dependent de dragoste (Love Liza). Agent CIA (Charlie Wilson’s War), asistent medical (Magnolia), proprietar magazin de saltele şi “phone-sex supervisor” (Punch-Drunk Love), DJ la un post de radio pirat, la mijlocul anilor ’60 (Pirate Radio). Doctor, profesor, scriitor, filozof, fizician nuclear, guru, Mesia şi psiholog – The Master.

 

 

Premii

În 2006 câştigă Oscar-ul (plus alte 22 de premii) pentru reprezentaţia din Capote. A fost nominalizat la Oscar, pentru rol secundar, în: Charlie Wilson’s War; Doubt; The Master. Cum s-a mai întâmplat în câteva rânduri în istoria filmelor participante la Oscar, şi Philip Seymour Hoffman a fost nominalizat pentru rol secundar cu un rol titular: The Master. A mai fost premiat de 72 de ori şi nominalizat de 54. A primit trei nominalizări la Tony Award pentru realizări în teatru.

 

 

Actorii preferaţi

Într-un interviu i-a menţionat pe Daniel Day-Lewis, Paul Newman, Meryl Streep, Christopher Walken. Nu reţin un rol alături de Daniel Day-Lewis, dar a jucat cu Paul Newman în Nobody’s Fool şi în Empire Falls, cu Meryl Streep în Doubt (M.S. e nominalizată la Oscar pentru rol principal, P.S.H., pentru rol secundar) şi cu Christopher Walken în A Late Quartet.

 

 

Filme mari în care joacă

Deşi l-am remarcat în urmă cu 15 ani, nu am căutat niciodată filme cu un actor sau altul, ci filme bune, regizori mari. Aşa s-a întâmplat cu The Big Lebowski – filmul care deţine cel mai mare număr de vizionări, în cazul meu (8-9 ori). Aşa s-a întâmplat cu: Synecdoche, New York – capodopera lui Charlie Kaufman; Magnolia – opera lui Paul Thomas Anderson; Almost Famous; Scent of a Woman; 25th Hour; Moneyball; Empire Falls; Pirate Radio; Before the Devil Knows You’re Dead; Owning Mahowny; The Ides of March; Cold Mountain; The Talented Mr. Ripley.

 

“I think Magnolia is one of the best films I’ve ever been in and ever seen.” (P.S.H.)

 

Nu e o întâmplare că unul dintre regizorii şi scenariştii mei preferaţi, Paul Thomas Anderson, i-a oferit roluri în toate filmele, cu excepţia unuia singur (There Will Be Blood – unde Daniel Day-Lewis a luat Oscar-ul). Iată filmele: Magnolia (un film de trei ore, scris şi regizat în 1999, la 29 de ani!); The Master; Punch-Drunk Love; Boogie Nights; Hard Eight.

Nu e o întâmplare nici faptul că unul dintre membrii trupei mele preferate Radiohead, Jonny Greenwood, a compus muzica pentru trei dintre filmele lui Paul Thomas Anderson (There Will Be Blood; The Master; Inherent Vice), cât şi pentru alte filme (Bodysong; Norwegian Wood; We Need to Talk About Kevin). Pe IMDb, Radiohead figurează cu peste 100 de soundtracks (filme, documentare, seriale, scurtmetraje).

 

 

Filme în care face roluri mari

Synecdoche, New York; Doubt; The Master; Charlie Wilson’s War; Owning Mahowny; Before the Devil Knows You’re Dead.

 

 

Roluri grele, dificile (d.p.d.v. tehnic, vocal, somatic)

Capote; Flawless.

 

[on Capote] “I knew that it would be great, but I still took the role kicking and screaming. Playing Capote took a lot of concentration. I prepared for four and a half months. I read and listened to his voice and watched videos of him on TV. Sometimes being an actor is like being some kind of detective where you’re on the search for a secret that will unlock the character. With Capote, the part required me to be a little unbalanced, and that wasn’t really good for my mental health. It was also a technically difficult part. Because I was holding my body in a way it doesn’t want to be held and because I was speaking in a voice that my vocal cords did not want to do, I had to stay in character all day. Otherwise, I would give my body the chance to bail on me.”

 

 

Filme de iubire

Love Liza (scenariul este scris de fratele lui, Gordy Hoffman); Jack Goes Boating (regia P.S.H.); Punch-Drunk Love.

 

 

Filme în care am iubit personajul / actorul

Love Liza; Jack Goes Boating; The Savages; A Late Quartet.

 

 

Despre câte filme o să mai văd, fără el

Pe Philip Seymour Hoffman l-am văzut şi revăzut în 32 de lungmetraje. E poate o coincidenţă faptul că duminică, deşi nu aveam nici un motiv, am fost toată ziua la pământ. Ca atunci când eşti conectat la unii oameni pe care nu-i cunoşti, dar cu care eşti înrudit. E un fapt straniu şi frisonant (precum afişul filmului Doubt, cu numele actorului pe o cruce neagră) că în ultima lună i-am citit mini-biografia de pe IMDb / Wikipedia, am revăzut patru-cinci filme în care apare, plus o premieră pe Cinemax, A Late Quartet, tradus „Ultimul concert”. Ultimul film pe 2012, anul în care avea să recidiveze într-un alt film... Încă o întâmplare ciudată s-a petrecut în noaptea Oscarurilor, din 2 martie 2014. Transmisiunea în direct a început la ora 2, pe la 6-7 dimineaţa am aţipit. Când am deschis ochii, prima imagine pe care am văzut-o era a lui Philip Seymour Hoffman – cu el se încheia momentul de remember...

 

Cu fiecare film pe care o să-l văd, atâta timp cât o să mai văd filme, mă voi întreba cine îl va înlocui pe viitor, în toate rolurile lui.

 

 

Fragmente din interviuri


“Actors are responsible to the people we play.”

 

“Acting is so difficult for me that, unless the work is of a certain stature in my mind, unless I reach the expectations I have of myself, Im unhappy. Then its a miserable existence. Im putting a piece of myself out there. If it doesn’t do anything, I feel so ashamed. Im afraid I’ll be the kind of actor who thought he would make a difference and didn’t. Right now, though, I feel like I made a little bit of difference.”

 

“A lot of people describe me as chubby, which seems so easy, so first-choice. Or stocky. Fair-skinned. Tow-headed. There are so many other choices. How about dense? I mean, I’m a thick kind of guy. But I’m never described in attractive ways. I’m waiting for somebody to say I’m at least cute. But nobody has.”

 

“I’m probably more personal when I’m acting than at any other time. More open, more direct. Because it allows me to be something that I can’t always feel comfortable with when I’m living my own life, you know? Because it’s make-believe.”

 

“My favorite thing about acting is being alone and going through the scripts and working on it and getting ideas and asking myself questions, looking outside myself for them and researching and getting to the bottom of something and being creative with it as an actor and how to express it in a creative fashion. That’s my favorite part. And, the actual acting of it.”

 

“Film is a very uncomfortable medium for an actor. It’s just not conducive to doing what actors do. The first few days of shooting are like you just getting over the fact that your there. These people and the camera over the shoulder and the light and the boom – you’re just going crazy trying to find some kind of center of relaxation and then you can get into a rhythm and it can be very satisfying. If you do good work and it’s on film, that’s a very satisfying thing.”

 

“The stage can be more satisfying because you spend a lot of time rehearsing, and film is more technical. In the end it just depends on the work and the director. I do like the world of the theater though.”

 

“My passion to develop as an actor didn’t have anything to do with people knowing me. I had no idea that would happen. To become famous, to become a celebrity is something that I thought happened to other people.”

 

“I teach acting sometimes – not a lot, but once in a while – and what I really try to say to them – ’cause I know it’s true – is that if you’re doing a play or you’re shooting a film, the way you feel after a performance that night, or after a day of work, if you’ve done well, is the best it gets. You don’t need anyone to tell you. I always say it’s like when you can go home and fall asleep and wake up well-rested. That’s as good as it gets, because everything else is fleeting. It’s what keeps you going back to work.”

 

“Sometimes I’m working on a film and someone will ask me if I’m having fun. And I’m tempted to tell them the truth: No, absolutely not. Having no fun here at all. You know what’s going to be fun? When it’s done, and I’ve done a fuckin’ good job, and I know people are getting something out of that. I’ll have a lot of fun then. A ton of it.”

 

“On my down time I do a lot of nothing. I just kinda read, run and hang out with friends because I haven’t had a lot of it lately. I just try to do a lot of nothing. Go to some sports. I like to play tennis. I travel a lot with my work now so if you are travelling all the time you don’t want to travel you want to stay home. And when you stay home you really don’t want to do too much because you’ve been going out and getting up early and staying out late all the time. So you just do very little.”

 

[on quitting drinking at age 22] “I was 22 and I was panicked for my life. I think I would have drank myself to death, literally, if I didn’t just stop, once and for all when I did. I am not ever going to preach to anyone about drugs or drinking. But, for me, when they were around, I had no self control.”

 

 

A Late Quartet (2012) trailer

http://www.youtube.com/watch?v=NX66lRnNmqs

 

(vezi aici integral Cvartetul Op. 131 de Beethoven; tema filmului de la 33:37)

http://www.youtube.com/watch?v=rDbi9MpglzU

 

Synecdoche, New York (2008) trailer

http://www.youtube.com/watch?v=uaRyRzapMq8

 

 

.