Film (despre)

 

 

Ce înseamnă filmul pentru mine? Răspunsul nu poate fi decât patetic: o formă de supravieţuire. Deschid această pagină cu un clişeu, dar clişeul este aici o imagine fotografică pe o peliculă.

 

Am supravieţuit nefericirii lucrurilor urmărind comedii subtile ori absurde, şi fericirii, urmărind drame. La fel de bine am supravieţuit şi invers. Ori în melodramă. De câte ori mă aflu într-un punct mort, las imaginea să mă fascineze pe viu; alteori mă simt vie, şi atunci există filme care mă ucid. Se pare că numai imaginea (din film) reuşeşte să mă facă una cu Filmul. Mai puţin sunetul (din muzică), mai puţin cuvântul (din carte) – asta, pentru că filmul are şi muzica şi cuvântul. Dar acestea două reprezintă la rândul lor o formă inegalabilă de supravieţuire.

 

Filmul este o voce interioară cu chip. Proiecţia care te redă în versiuni nebănuite. Adicţia de eul inefabil şi fuga de neîmplinit. Zi după zi, dar mai ales noaptea, nevoia crescândă de a lăsa totul ca să intru în filmul în care vreau să fiu. Au fost perioade în care am văzut film după film cu sentimentul că am trăit o viaţă după alta. Dintre toate artele, filmul e singurul care îmi dă o altă identitate, în timp real. Mă ia vieţii mele şi mă duce în vieţile altora. De aceea, cu fiecare film pe care-l văd mai trăiesc o viaţă, foarte aproape şi foarte departe de viaţa mea.

 

------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

 

Redau pe pagina următoare o listă cu filme pe care, dacă nu le-aş fi văzut, mi le-aş fi recomandat. Sunt printre ele titluri care mi-au schimbat viaţa (pentru cel puţin două-trei ore).

 

Iniţial lista începea cu filme ruseşti, ...cu un rol de călăuză în zona amatorului pasionat de cinema; în altă zi m-am trezit in the mood for filme asiatice; la final, cât şi de la început, am simţit melancolia pentru cele nordice. Reţin o după-amiază oarecare în care am reconsiderat totul cu o întrebare: dar de ce nu filmele britanice sau americane sau româneşti să fie în deschidere? Neştiind în cele din urmă cum să-mi ordonez stările şi preferinţele, am întocmit lista într-o (dez)ordine alfabetică.

 

Tot iniţial am trecut în cap de listă doar regizorii, apoi mi s-a părut la fel de important să menţionez într-o paranteză şi scenariştii. Dar parantezele erau atât de multe şi atât de lungi (dat fiind că scenariştii unui singur film sunt adeseori doi, trei, patru sau cinci, şi că uneori scenariul lor poate fi adaptare după o carte, după o piesă de teatru, după o poveste sau după o idee, chiar după un alt film – lucruri iarăşi important de specificat), încât am renunţat. M-am gândit să folosesc paranteza pentru a nota numai situaţiile în care regizorul este şi scenarist – ceea ce reuşeşte un adevărat filmmaker, după opinia mea.

 

------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

 

Sunt şi situaţii care transcend sintagma „film de autor”, când acelaşi nume este: regizor, scenarist, actor, muzician. Din nou mi se par detalii de subliniat, astfel că în asemenea cazuri rare am decis să trec într-o paranteză, în dreptul regizorului, câteva majuscule (S = scenariu, A = actor, M = muzică).  

 

Vincent Gallo, spre exemplu, scrie (9 scenarii), regizează (10 filme), joacă (43 roluri) şi compune muzica (7). În Buffalo ’66 face toate lucrurile astea şi le face excelent. Am văzut filmul de atâtea ori încât ştiu fiecare secvenţă, fiecare detaliu, şi totuşi se întâmplă că, atunci când dau de el, nu mă pot desprinde. Vincent Gallo este şi pictor. A făcut parte din câteva trupe de: garage, rock, rap, industrial music. În 2001 a scos un album solo (soft). When fiind un experiment interesant, aranjându-şi studioul, de-a lungul a doi ani şi jumătate, în propria casă, şi înregistrând albumul în doar trei săptămâni – singur, cu instrumentele (chitare vintage, melotronul, diverse echipamente) şi cu vocea lui.  

 

Mike Figgis (33 regii, 14 scenarii, 14 compoziţii muzicale, 6 roluri): Miss Julie (R, M), Timecod (R, S, M), Leaving Las Vegas (R, S-novel, M).

 

------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

 

Un autor total este Charlie Chaplin care, la filmul Limelight, a semnat regia, scenariul, scenografia, coloana sonoră (compoziţii muzicale, versuri şi interpretare), a fost producător şi actor. Bineînţeles, la majoritatea peliculelor este regizor, scenarist, actor, producător şi se ocupă de muzică. „Chaplin was a perfectionist, the king of the re-take.” Se ştie că refăcea o scenă de zeci şi zeci de ori, însă chiar sute de duble?… „Charlie Chaplin performs in 1931 film City Lights. New behind-the-scenes footage reveals the actor and director re-do one scene 342 times.” „Virginia Cherrill (not a professional actress) must have been on the verge of tears after Charlie Chaplin made her perform one scene – in which she says just two words in a silent film – an excruciating 342 times.”

 

Foarte târziu am înţeles geniul lui Chaplin. Unul dintre marile filme preferate rămâne The Great Dictator. Discursul din finalul filmului este singurul discurs care m-a făcut să mă ridic în picioare, de la 1940 încoace… Un film care ar fi trebuit să schimbe Umanitatea.

 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Dictatorul_%28film_din_1940%29

http://en.wikipedia.org/wiki/The_Great_Dictator

http://www.youtube.com/watch?v=FX6sp5qnIIU

 

„Adolf Hitler banned the film in Germany and in all countries occupied by the Nazis. Curiosity got the best of him, and he had a print brought in through Portugal. History records that he screened it twice, in private, but history did not record his reaction to the film.”

 

 

Cum se face că toate filmele care îl au ca subiect pe Hitler sunt impecabile? Der Untergang, Hitler: The Rise of Evil, Conspiracy, Valkyrie, Max, The Great Dictator. Şi că toate documentarele despre Hitler sunt cel mai bine realizate şi mult mai vizionate decât orice alt documentar?

 

------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

 

Există o carte intitulată „1001 filme de văzut într-o viaţă”. Nu sunt 1001. Şi ne-ar trebui multe vieţi ca să vedem toate filmele de văzut într-o viaţă.

 

Mai există un caiet cu aproximativ 70 de pagini ce conţin titluri de filme, plus date filmografice. Înmulţind cu 25-30 filme pe pagină, rezultă 1750-2100 filme văzute şi revăzute. Din păcate am început să-mi notez filmele din 2005 încoace. Sunt multe lipsuri, şi nu doar în caiet. Bineînţeles, pe lângă aceste filme mai sunt câteva (mii) văzute pe care n-o să le recomand.

 

------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

 

Notă:

Majoritatea trailer-elor de pe IMDb (The Internet Movie Database) sau YouTube (aici pot fi găsite toate, dacă tastezi titlul + trailer + anul) nu prea au legătură cu filmul. În sensul că, de multe ori, o peliculă este mult mai bună decât prezentarea ei, voit comercială.

 

 

.