Noeme 2(poezii 51–100)

 

 

 

 

Perpetuum

Aşa cum secunda următoare

aruncă-n clepsidră secunda trecută

crezând că se află ceva

la capătul nisipului

 

La fel între tine şi mine

există ceva

ca o anulare

a ceea ce fiecare dintre noi este

 

6 aug 2004

 

 

 

 

Insipid

Tăcerea este casa înţelesurilor

 

de aceea locuiesc în mansarda unui om tăcut

prea puţin loc însă pentru o tăcere atât de mare

 

uneori îmi alung din zbor gândurile

şi îmi pun în gând zborul

 

devin forma pe care o ia aerul

în jurul trupului meu

 

apoi cad şi redevin eu

îmi scufund fiinţa în cerneala lumii

 

şi scriu despre lucruri

insipide

 

Cuvântul este ruina tăcerii

 

29 oct 2004 / 20 apr 2009

 

 

 

 

Profeţie

Te vei lepăda de mine...

Mâine, de Sfântul Petru,

Înainte de prima cântare a celularului,

De trei ori te vei lepăda de mine

Şi de Sfântul Petru

 

Care, lepădându-se de Isus,

A devenit Sfânt...

 

28 iun 2007

 

 

 

 

Ars poetica

El vrea să pun murături şi să fac mâncare,

Eu vreau să pun mâna şi să fac poezii.

Mă întreb oare

Cum îi ajungeau odată cuvintele mele,

Să se hrănească cu ele?

 

Şi îi spun mai bine o poezie bună,

Decât o mâncare proastă.

Şi îi spun mai bine o poezie proastă,

Decât o mâncare bună.

 

El mă contrazice,

Cu un copan în gură.

 

11 oct 2007

 

 

 

 

Social Club

El vrea să socializez cu lumea,

Eu vreau să socializez cu litera.

Cândva tot ce îşi dorea era

Să se închidă zile în şir

În aceeaşi idee cu mine.

 

Filozofia de viaţă se schimbă

Atunci când viaţa se schimbă

 

Dacă ies, pierd timpul – îi spun

Tot ce-mi doresc este să scriu o carte bună.

Dacă scrii, pierzi timpul – îmi spune,

Cu o ţigară-n gură.

 

11 oct 2007

 

 

 

 

Iubiri

Iubirile care mor

Cresc mai întâi într-un copac,

Într-o zi devin coapte,

Iar în alta se usucă şi cad

La rădăcina altui copac.

 

Iubirile care nu mor

Sunt iubirile confiate

În sirop de moarte

 

15 oct 2007

 

 

 

 

Gata

Sunt gata de înec

Când toate mările au secat

Gata să ard

Când secretul focului s-a pierdut

Şi să cad

Acum când cerul s-a inversat

 

Sunt gata să iubesc

Când toţi bărbaţii au apus

 

Iar cel de la răsărit

Răsare într-o altă lume

 

19 oct 2007

 

 

 

 

Titlu

Zi lacustră

Bacovia plouă

mărunţit

Peste oraşul

în care

Poezia a murit

de secetă

 

21 oct 2007

 

 

 

 

Lucruri

Oamenii simpli fac lucruri

Pe care scriitorii – oamenii complicaţi

Le povestesc în cărţile lor.

Şi aşa află oamenii simpli

Cum merg sau cum respiră,

În cuvinte complicate.

 

21 oct 2007

 

 

 

 

Povestea unui om băut

Mâneca mă trage de limbă

În timp ce duc paharul la gură

Alcoolul sare din pahar la gâtul meu

Mâinile fac un gest salvator

Dar mai mult mă încurcă

În cele din urmă vinul

A fost crucificat

Iar mâinile mele botezate

Ce culoare vinovată au mâinile mele

Sub băutura asta ca sângele viilor

Îmi amintesc

Cum m-am îndrăgostit odată

De o boabă de strugure

Am uitat de când

N-am mai iubit o femeie

Un dram de luciditate mă locuieşte

Apoi mă părăseşte

Pentru o altă dramă

Beau ca să-mi înec iluziile solide

Le scufund într-un lichid

Mă duc să torn altul

Şi pentru Arhimede unul

Că şi lui i-a plăcut fizica fluidelor

În dreptul imaginii mele mă opresc

Şi nu mă recunosc

Facem cunoştinţă din nou

Dinţii râd în oglindă unii la alţii

Inima mi se zbate în ochiul stâng

Raţiunea în ochiul cel drept

Găsesc un scaun la cap

Şi îl mut la picioare

Picioarele se aşază unul peste celălalt

Într-o ordine stabilită de creier

Mă uit la bec cu privirea stinsă

Întrebarea pe care o am ridică din umeri

Hainele boţite pe mine îşi dau coate

Coatele mi se înfig în coaste

Singurătatea îmi ţine de urât

În noaptea asta alcoolul din sticle

A ieşit şi m-a băut

 

22 oct 2007 / 25 iul 2011

 

 

 

 

Aparenţe

De oriunde ar veni lumina,

 

Umbra mea, ca o bănuială a morţii,

Se ascunde în spatele meu

 

Eu merg cu viaţa înainte.

 

Ce bine că există aparenţe

După care să te ascunzi

 

23 oct 2007

 

 

 

 

Singurătate

Să fiu cu tine

E ca şi cum singurătatea mea

(fără de care nu pot trăi)

S-ar înmulţi cu propriile tale însingurări

Iar din această operaţie matematică

S-ar naşte înzecit

Pustiul tuturor vieţilor noastre

Ce tinde la plus

Infinit

 

1 noi 2007

 

 

 

 

Metamorfoză

Trebuie să plec.

Vulcanul din tălpi îşi anunţă erupţia

Orice cuvânt spus îşi pierde graţia

Orice tăcere în sinea ei piere

Simt cum irupe din vene durere

Craterul îşi azvârle masa magmatică

Tu mă opreşti în uşă, cu o îmbrăţişare statică

Stăm în vapori, flăcări, cenuşă şi beznă

Până la gleznă

 

Ce a fost cu ce este, fără noi, se ceartă

Lava se stinge precum un gând care iartă

Două statui îmbrăţişate-n piatră

 

2 noi 2007

 

 

 

 

Nimic

Nimic nu e mai greu de hrănit

Decât ceea ce creşte în afara ta:

Viaţa. Cu 99,99 de guri

 

Nimic nu e mai greu de otrăvit

Decât ceea ce creşte înăuntrul tău:

Marea iluzie. Cu gura cusută

 

9 noi 2007

 

 

 

 

Scurtmetraj

Bărbatul regretă cele întâmplate

şi merse să-şi caute femeia

dispărută.

O găsi în gară, pe peron,

aşezată pe o bancă.

Privea singurul copac

aflat la faţa locului,

şi acela doar un ciot.

Ce faci aici? – întrebă bărbatul.

Aştept un copil,

răspunse femeia abia însărcinată.

 

27 noi 2007

 

 

 

 

Antropologia filozofică din perspectiva zidului lateral

Nimeni nu înţelege pe nimeni,

Cu cât apropierea e mai mare.

Stau în faţa ta ca în faţa unui zid

În spatele meu, un alt zid

Care vrea în faţa mea.

 

Doar zidul din laterală mă contemplă filozofic

Ridicându-mi os cu os, antropologic

Faţa, spatele şi profilul psihologic

 

2 ian 2008

 

 

 

 

Instinct

Piloţii au instinctul cerului.

Eu am reflexul înnăscut al zborului

Şi al căderii.

Marinarii au instinctul mării.

Eu am impulsul natural al înecului.

 

Oamenii au instinctul menirii lor.

 

Zi de zi

Îmi caut menirea într-un vers

Pe care nu-l găsesc

 

25 ian 2008

 

 

 

 

Mel Kadel

„I wish my brain had a map to tell me where my heart should go.” 

 

deşi e sărbătoare

îmi cos aripile cu acul albinei lucrătoare

ea îmi pregăteşte o ceşcuţă cu miere

apoi zbor până la primul nor

decupez din el oiţa pe care o trimit pe pământ

să mântuiască turma

cobor şi eu să-mi iau guma

din gumă fac un balon şi ajung pe al doilea nor

din care picur o ploaie de vară

mă-ntorc pe o stea căzătoare

iau în braţe cea mai mică băltoacă

şi o ţin strâns la piept până se evaporă

la picioare, altă băltoacă

copacul se apleacă să bea apă

visez cum copacii merg în papuci de casă, prin lume

iar oamenii cum prind rădăcini în locul lor

apoi cum se usucă şi mor

fiindcă nu ştiu să se pună în coaja arborilor

uneori îmi imaginez că pătez

toate hainele gri ale oamenilor cenuşii

cu sos de iarbă şi zeamă de cer

cu supă de rodii şi piure de stele

cu tort de portocale şi de gălbenele

iar mintea, dacă le-o găsesc

cu curcubeul le-o vopsesc

în realitate merg mai departe

întâlnesc pe drumul de cristal un câine pal

ne jucăm împreună o săptămână

când am plecat, devenise un căţel colorat

mă ajunge în galop un cal în galoşi

mă uit în ochii lui, cu privire de copil

şi calul se transformă într-un cal înaripat

eu mă transform într-o privire şi mai mică

pe drumul de clepsidră întâlnesc o efemeridă

fericită că are timp

pe drumul de aici întâlnesc un licurici

care îmi spune versul luminii

mă opresc acolo, lângă cheia solo

construiesc din plastilină alunecătoare

un tobogan pentru furnici

şi altul în cosmos pentru copiii care ştiu să zboare

numai când sunt mici

 

înainte de culcare

mătur tot praful de la orizont

şi îl ascund sub preşul de la intrare

apoi stau pe preş şi privesc zarea lună

dar preşul stă pe un deal de praf

care îmi înghite casa ca pe o alună

mi-aş fi dorit un deal în spatele casei

aşa că îmi fac o casă într-1 copac

îmi pregătesc pantofii de lac, cu roţi de bicicletă

ca să ajung la răsărit înaintea soarelui

îmi pun capul pe pernă

şi ies din el o mie de păsări

care îşi fac cuib în camera mea de fotografiat

după ce ascult povestea biscuitelui meu

adorm pe un pat de şoareci imaculat

 

în fiecare dimineaţă când mă trezesc

părul meu infinit intră în tot felul de încurcături

două mâini de chirurg îl desfac

două mâini de vrăjitor îl prefac

într-o corabie de noduri

privesc din copac în copac

afară e un viitor disperat

 

lui Nils cel rău, 20 iun 2008

 

 

 

 

Blazare

Suflam în lumânarea stinsă de trei zile

Când şarpele cu clopote a intrat în casă

M-a pus să mă tem de el

Dar eu n-am vrut

 

În ziua aceea nu aveam chef de nimic

 

13 sep 2008

 

 

 

 

La iarbă verde

la iarbă verde e totul mai frumos

e linişte în cosmos

nimeni nu plouă, nimeni nu bate vântul

se îndrăgosteşte cerul de pământul

prin aer trece o stare de bine

o chem şi vine la mine

o nesfârşită pace iese din carapace

învăluie orizontul într-un fel de gâdilat

îmi simt sufletul catifelat

apar lucruri nevăzute în minte

îmi fac cu mâna mulţimi de cuvinte

le zâmbesc şi le promit că le scriu

totul are sens, nu există nu ştiu

soarele e viu

pe obraji port flori de mac

fluturii au oameni în stomac

 

 

Şi oamenii zboară, şi zboară

Odată cu fluturii, odată cu timpul

Şi oamenii visează la iarba verde

Care îi scoate din case, din lumea reală

Şi insuficientă

 

21 sep 2008

 

 

 

 

Uitare

Ca pe Ana

Mă zideşte

În uitare

Absenţa ta

 

Cărămidă cu

Cărămidă

Piatră cu

Piatră

 

Şi nici o aducere-aminte

Nu o să surpe zidirea

E o uitare fără fisură

 

9 dec 2008

 

 

 

 

Capacul fericirii

                          Fericirea de a bea în noapte pune capac la toate.

 

Beau lichior-cremă Amarula

Din fructe sălbatice de marula

Pe care elefanţii din Africa de Sud

Le vânează din copacul fericirii

Şi se-mbată dud

 

Dup-un pahar m-apuc-ameţeala

Sugativa îmi suge cerneala

Şi face din ea un porc

Din poezie orc

 

25 dec 2008

 

 

 

 

Mundan

prima zi venise

prima lacrimă îmi spărsese ochiul

a doua îmi dislocase obrazul

a treia lacrimă se prăvălise

făcând o deschizătură în pământ

celelalte au despicat sâni

au sfărâmat genunchi

au săpat în trup

au făcut găuri în viaţă şi în cuvânt

plângeam cu pietre

 

a doua zi venise

a doua picătură îmi dislocase fiinţa

a treia picătură se prăvălise

făcând o deschizătură în pământ

celelalte au zdrobit acoperişuri

au spulberat ferestre

au spintecat uşi

au sfâşiat un trup

au făcut găuri în viaţă şi în cuvânt

plouam cu pietre

 

a treia zi venise şi se prăvălise

făcând o deschizătură în pământ

 

3 ian 2009

 

 

 

 

21 de grame

Sufletul ei nu cântăreşte 21 de grame

Medicul acela, Duncan MacDougall, s-a înşelat

 

Sufletul ei e un corp organic

Şi e atât de greu că nu se poate ridica de la pământ

Nici dacă ar pune mână lângă mână bărbaţi şi îngeri

 

21 ian 2009

 

 

 

 

Latent

Viaţa e o moarte latentă

 

Omul e o întâmplare

Bipedă

Cu un picior în groapă

 

Aşteptarea e o prispă

Cu o treaptă

Într-o gaură neagră

 

23 ian 2009

 

 

 

 

Vânt

alerg într-un gând

în rând mă împlânt

profund şi plăpând

crescând descrescând

urcând spre căzând

din nou levitând

tremurând delirând

mă împlânt

ca şi când

sunt în cuvânt

şi în mori de vânt

sunt şi nu sunt

 

31 ian 2009

 

 

 

 

Luat

Cuvântul este o încercare eşuată

De litere naufragiate

 

În larg sunt rechinii

 

Iar pe o insulă pustie

Nimeni

şi cele trei obiecte pe care le-ar fi luat

 

31 ian 2009

 

 

 

 

Ştire

De Valentine’s Day,

Cel mai lung poem de dragoste

Al românilor

A intrat în Cartea Recordurilor.

 

Nemuritor şi rece.

 

14 feb 2009

 

 

 

 

O nouă zi

în curând se ridică ceaţa

cocoşul cântă liric din Paiaţa

dimineaţa îşi arată strungăreaţa

se aşază la spectacol viaţa

peste toată greaţa

 

22 feb 2009

 

 

 

 

Probă de microfon

Ca pentru o probă de microfon

Stai în faţa mea

Silabisind în boxe cifra doi

Despre care nu vreau să ştiu

Nimic.

 

26 feb 2009

 

 

 

 

Epidemie

Ochiul meu nu mai are ce vedea

Arătătorul ce arăta

Mâna ce mângâia

Gura ce săruta

 

E epidemie de nimic

 

27 feb 2009

 

 

 

 

Gândindu-mă la tine

Uneori o haită de lupi

îmi urlă prin vine

turbând aşteptarea

Alteori o turmă de miei

îmi curge prin sânge

 

1 mar 2009

 

 

 

 

Postum

Sunt zidită în propriul meu creier

Dar nu zidarii mi-au făcut asta

Sunt închisă în propriul meu pântec

Dar nu chirurgii m-au uitat acolo

Sunt fără viaţă

Dar nu funebrii mi-au luat-o

Nimeni nu e vinovat

Dar nu ştiu cine mi-a lăsat

Din neatenţie-n fiinţă

O cărămidă, un ac şi un sarcofag

 

12 mar 2009

 

 

 

 

Secetă

Mi-e sete

Dau un tărâm de nadă

Pentru o cascadă,

Un plai de grâu

Pentru un râu,

Un ogor pentru un izvor,

O fermă de smântână

Pentru o fântână,

O moşie de ceapă

Pentru un pahar cu apă.

Mi-e sete

A mai rămas o baltă în gâtul unei planete

 

18 mar 2009

 

 

 

 

Violoncel

Camera îşi aşteaptă transfigurată muzica de cameră

Degetele mele cad în transă pe coarde imaginare

Bat clipele, pulsând într-o suită de inimi tresăririle

Toate lucrurile ating vibraţii, cheamă preludii

Şi cerşesc împreună cu mine sufocarea în emoţie

Odată cu sunetele lui, grave şi intime

 

19 mar 2009

 

 

 

 

Ceasuri

Venim pe lume când vine ceasul

Care ne-aduce-n dar câteva

Ceasuri

Intrăm în viaţă, cădem în haos

Luaţi de valuri

Aruncăm la întâmplare zile

Şi zaruri

Trecem prin câteva popasuri

Cu dansuri

Bem şi mâncăm

Minuturi

Facem poze la minut

În miniaturi

La stomac şi inimă, arsuri

Sărutăm câteva guri

Ţinem în braţe trupuri

Ne rănim

Şi sângerăm iubiri

Dar punem câţiva plasturi

La amintiri, balasturi

Mergem la bâlci să ne luăm ceasuri

Cu ştrasuri

Ne facem visuri

Care se termină în compromisuri

Apoi ţinem posturi

Cu mâna torturată de gesturi

Mai înghiţim câteva resturi

Mai inventăm două-trei rosturi

Mai chemăm nişte timpi suri

Dintre rebuturi

La sfârşit de ceasuri şi de veacuri

Din care ticăie fără sensuri

Oameni

Istorii

Culturi

Versuri

 

20 mar 2009

 

 

 

 

Oare

Luna orbitoare

noaptea

în amiaza mare

La ora şi demersul

când mie

îmi străluceşte

viersul

 

Mă gândesc la

mâncare

La un prânz

cu soare

 

Când o

ciocănitoare

sculptează

în piciorul mesei

o scobitoare

 

20 mar 2009

 

 

 

 

Patria moluştelor

Mersul de melc al patriei mele

A făcut din oameni dâre băloase

Vietăţi în cârje mucilaginoase

Pasul stors de silă e fără milă

 

Pe gasteropoda plantaţie

De moliciuni şi tentacule

Se pune ultima cochilie

Infern vâscos şi gigant

Omul cu microfonul

Se umple de bale groase

Pământul sătul de oameni

Devine vegetarian

 

22 mar 2009

 

 

 

 

Tardiv

Au venit să-mi vândă

O parcelă de cer

 

Cu cămăşile lor albe

Cu minciunile lor albe

Cu o carte neagră

 

Acum e prea târziu

M-am deprins să trăiesc

pe pământ

Şi m-am deprins să mor

 

Demult m-am desprins

 

24 mar 2009

 

 

 

 

Reluare

Azi o să reiau de unde am rămas ieri

Ieri... nu ştiu ce am făcut...

Am zăcut

M-am gândit din plin

Am privit în gol

Am înţeles un lucru

M-am cutremurat

Cu 5,3 grade pe scara Richter –

Au anunţat

Am deschis televizorul

Am închis televizorul

Am ascultat nu ştiu câte muzici

Am trecut prin nu ştiu câte stări

Am văzut nu ştiu câte filme

Am trăit nu ştiu câte vieţi

Am citit o carte de nu ştiu câte pagini

Cu nu ştiu câţi ochi

Am tăcut oclusiv

Am strigat imploziv

Am aruncat toate hainele de pe mine

Şi m-am culcat între secunde circumcise

Am împuşcat o mie de cai verzi pe pereţi

Toţi cu fractură de vise

 

Fiecare azi e o reluare a zilei de ieri

Mâine nu e ceea ce speri

 

26 apr 2009

 

 

 

 

Apă

Am consumat toate posibilităţile

Cele pe care le aveam

Şi cele pe care nu le aveam

M-am reîncarnat de mai multe ori

În aceeaşi viaţă

De fiecare dată altfel te-am aşteptat

Dar la fel de mult

De fiecare dată altfel te-am iubit

Dar la fel de intens

Vei veni într-o zi când nu vei mai fi necesar

Precum îngerul...

Vei veni într-o zi când prea târziu se va dizolva

În ochiul meu în formă de lacrimă

În trupul meu – sută la sută apă

Şi nu va rămâne nici posibilitatea asta

 

2 mai 2009

 

 

 

 

Orbire

La început eram nevăzătoare

Dragostea era oarbă

Mâinile mele se plimbau

Pe suprafeţele tale nebănuite

De ochii care te puteau vedea.

Pentru tine, mai mult decât pentru mine,

Deschisesem un ochi interior

Ca pe o cutie plină cu lumină.

De câte ori mă vedeai

Deveneai o poveste cu raze

De câte ori veneai, deschideai cutia

Din care înfloreau doi irişi albi

Într-un glob ocular.

Apoi nu te-am mai văzut

Nici măcar o clipă

Nici măcar o rază.

Cineva, crezând că nu e nimic în ea,

A aruncat cutia la întâmplare

Mai târziu, la depozitul de cutii goale.

La sfârşit eram oarbă

Dragostea era nevăzătoare

 

10 mai 2009

 

 

 

 

Omul din umbră

Am întâlnit-o prima dată acum câteva decenii...

Mai puţine decât arăt, mai multe decât am trăit

Era de faţă când m-am născut şi o vreme s-a gândit

Dacă să-mi dea biletul de intrare în viaţă

Mi l-a dat, dar într-o zi o să mi-l ceară înapoi

Eu sunt omul din umbră, ea e Umbra

 

21 mai 2009

 

 

 

 

Colegului meu, diagnosticat cu moarte

chiar în clipa asta, când am un moment de uitare

într-o mare de gânduri goale, mi-am amintit.

că azi-noapte m-ai chemat la tine să jucăm un joc.

când am ajuns, m-ai întrebat glumind

dacă am mai jucat vreodată jocul.

şi ai început să amesteci şi să împarţi,

dar nu erau cărţi de joc, nici cărţi de citit,

nici cărţi de pus pe foc, nici cărţi de colorat.

nu erau cartonaşe, nici beţigaşe,

nici timbre din clasor, nici plante din ierbar,

nici insecte din insectar. nici mingii, nici role, nici biciclete.

nici palete, nici rachete.

nici artificii, nici petarde (nici anul nou).

nu erau piese de şah, nici piese de muzeu,

nu erau piese de muzică, nici piese de teatru.

nici cuvinte încrucişate, nici puzzle-uri desperecheate.

nici litere ori numere. şi nici computere, ca să jucăm în reţea.

nu ştiu ce erau... dar tu erai bine

 

lui Laurenţiu, 22 mai 2009

 

În realitate era

Jocul cu mărgele de sticlă, Jocul cu focul, Jocul cu 5 luni de zile

 

22 oct 2009

 

 

 

 

Printre rânduri

Îţi voi da un semn

Îţi voi da un semn de carte

Când voi fi gata să-ţi citesc

Printre rânduri

Cartea pe care am scris-o.

Căci printre rânduri se află

Alte rânduri, cuvinte pe care

Nu le cunoaşte cel ce citeşte

Nici măcar cel care scrie.

Cuvinte pe care

Le descoperi prea târziu.

Sau nu vrei să le descoperi.

Locuri în care nu credeai să ajungi

Sau nu voiai să ajungi.

Printre obiecte din încăperi secrete

Printre ferestre zidite în timp

Printre imagini spoite

Şi pereţi albi ca varul

Printre amintiri în formă de ruine

Printre rătăciri.

Pe străzi sechestrate

De oraşe subterane

La periferii de gânduri.

Cu noapte în loc de zi

Cu smoală în loc de noapte

Cu fabrici de spaime

Cu vise fără scalp

Cu iluzii linşate

De minţi-abatoare.

Printre rămăşiţele vieţii

Devorate sălbatic

De colţi necrofagi.

Printre fiinţe moarte sau vii

Dar toate ca şi moarte.

Printre gunoaie

Şi groparii de la groapa de gunoaie

Printre bălţi cu geamanduri înecate

Printre câini muşcaţi de oameni

Cu remuşcări.

Printre iubiri-încremeniri.

Printre ceea ce ai fost şi nu mai poţi fi

Sau nu mai vrei să fii.

Acolo să mă cauţi când o să-ţi dau

Un semn de carte – cartea pe care

N-am scris-o printre rânduri.

 

23 mai 2009

 

 

 

 

Sinergie

Spaimele mele cu chip

Se deosebesc

De spaimele mele fără chip...

Deşi, după atâtea vizite,

Anunţate sau neanunţate,

Le-am văzut şi celor din urmă chipul.

Viaţa mea cu mască

Şi viaţa mea fără mască

Se întâlnesc ca două vieţi

Care se deosebesc

În lucruri ascunse sau la vedere,

Ambele la fel de grele.

Până şi sinele meu,

Ştiut doar de mine,

Poartă o mască

Să se deosebească

De sine.

 

23 mai 2009
(despre „spaimele cu chip” și „spaimele fără chip” – M. Heidegger,
G. Liiceanu, „Scrisori către fiul meu”, cap. IX)

 

 

 

 

Dragostea

revelaţie şi negare

timp şi contratimp

găsit şi pierdut

ajuns şi neajuns

 

asemănare şi diferenţe

comun şi partajare

prima vedere şi

ultima înfăţişare

 

chimie şi reacţii chimice

spirit şi anatomie

început şi sfârşit

al unui fenomen ciclic

 

dragostea e un fel de

viaţă şi moarte

fiecare ne pregăteşte

pentru cealaltă

 

24 mai 2009

 

 

 

 

Punct

te văd din ce în ce mai mic

Cu cât depărtarea creşte,

Viteza luminii creşte,

Sateliţii planetelor cresc orbite,

Cometele cresc în masă,

Meteorii cresc în roiuri,

Galaxiile cresc găuri negre,

Numărul asteroizilor creşte

Teama muritorilor,

Universul creşte în întuneric,

dar eu tot te mai pot vedea.

dacă ai şti ce însemn pentru tine

m-ai face steaua ta norocoasă

aşa cum tu eşti punctul meu.

 

27 mai 2009

 

 

 

 

Circumterestru

lumea e o arcă

plină ochi cu parcă

viaţa e o temă

numită dilemă

 

judecata moare

gândind o tumoare

orizontul castru

devine sihastru

 

omul e-o epavă

scoasă la paradă

timpul ambidextru

ne sapă terestru

 

5 iun 2009

 

 

 

 

 

A, B, C, D, E, F, G, H, Isus

 

 

                            A

                           fost

                            el

            pentru că nici o altă literă

                            nu

                            ar

                             fi

                           stat

                           atât

                            de

                           bine

                            pe

                          cruce

 

 

Deşi Toma necredinciosul ar fi stat mai bine

 

5 iun 2009

 

 

 

 

Blocuri

Descopăr în ultima vreme

oameni

care citesc aceleaşi cărţi

care ascultă aceleaşi muzici

care preferă aceleaşi filme

care iubesc aceeaşi artă

care emit aceeaşi părere

despre viaţă

şi care au aceeaşi viaţă

ca mine

 

Plus alte coincidenţe rare

 

Îi descopăr întâmplător

pe bloguri –

un fel de blocuri

de cuvinte, sunet şi imagini

în care se simt singuri şi

neînţeleşi

 

7 iun 2009

 

 

.