Noeme 5(poezii 201–250)

 

 

 

 

Nimic IV

în univers se prea poate

să fie vorba despre toate

dar pe un pământ mic

totul e despre nimic

 

20 sep 2013

 

 

 

 

Nu sunt eu

De multe ori uit că nu sunt eu

în felul meu de a fi

şi asta mă face să mă gândesc

dacă ceilalţi oameni uită cine sunt

 

Eu nu sunt fiinţa care mă ştiu

ci rezultatul unor calcule matematice

în care m-am adunat, m-am scăzut

m-am înmulţit şi împărţit

după cum au dictat:

 

Istoria ţării în care m-am născut

Destinul familiei în care am apărut

Întâmplările prin care am trecut

Substanţele chimice din creier

Surplusul sau carenţa de cer

Condiţia omului pe pământ

Fiecare cuvânt

Timpul probabil

Răul abominabil

Fazele lunii

Defazajele lumii

Aşezarea planetelor

Mersul maselor

Zodia şi ascendentul

Cearta cu prezentul

Astrologia

Numerologia

Chiromanţia

Cartomanţia

Frenologia

Fizionomia

Religia

Păcatele ancestrale

Bolile ereditare

Arborele genealogic

Pomul ontologic

Moştenirea genetică

Fuga frenetică

Loteria vieţii

Pariul cu pereţii

Factorii de mediu

Politica fără remediu

Energia locurilor

Vibraţiile oamenilor

Întâlnirea cu ceilalţi

Despărţirea de ceilalţi

Legile nescrise

Căile închise

Entităţile nevăzute

Karma vieţilor neştiute

 

Ca într-o rimă perpetuă

toate formulele astea

sunt conectate între ele

până la sânge

 

Într-un fel eu sunt tot ceea ce

alte lucruri au stabilit pentru mine

 

În alt fel, inexistent, sunt eu

 

22 sep 2013

 

 

 

 

Muntele

când mi-a apărut în faţa ochilor

deja urcasem muntele

 

ştiam fiecare stâncă

ca pe fiecare obstacol

fiecare prăpastie

ca pe fiecare cădere

în moarte

fiecare piatră de încercare

fiecare piatră filozofală

fiecare piatră de temelie

de hotar

fiecare inimă de piatră

 

şi numai un vârf

ca un capăt

 

27 sep 2013

 

 

 

 

Amor

deprinderea pândea

la fiecare colţ de om

 

creştea ca o stare organică

acapara şi capitula

 

gura se îndepărta de buze

la extremitatea unui trup

 

o pasăre îşi lua zborul

din cenuşă

 

peste un timp gol

apărea o nouă dorinţă

 

în spectrul îndepărtat vechiul

se ştergea cu radiera ochiului

 

creierul gândea intrarea

în laitmotivul cărnii

 

fiecare emisferă era pentru

 

29 sep 2013

 

 

 

 

Parc-urs

Un urs nu are ce căuta

lângă un parc

 

Nici dacă îi desparte aşa

o liniuţă de despărţire

 

Chiar dacă un parc şi un urs

fac parte dintr-un parcurs

 

Aşa cum din acelaşi parcurs

fac parte un par şi un curs

 

De asemenea, cum fac parte

şi altele

 

Pe-semne că unele cuvinte

nu ştiu ce fac

 

Însuşi cuvântul cu-vânt

care nu e cu vânt

 

Poate ceva des cusut

să fie des-cusut?

 

Ori mă-tase să vină de la

mă, Tase?

 

Sau din prea puţină cult-ură

să avem un cult pentru ură

 

30 sep 2013

 

 

 

 

De

ceva îmi aminteşte de tine

n-aş putea spune ce

şi nici cum

măcar de ce

 

de ce mi-ar aminti ceva

de cineva

pe care

nu-l ştiu

 

să fie amintirea bolnavă

de închipuire

sau poate

de prisos

 

1 oct 2013

 

 

 

 

Cât

cât de simplu

voi deveni

ceea ce eram

înainte de a fi

 

când vedeam

ceea ce auzeam

atingând

doar prin gând

 

şi nu aveam

nici o veste

despre ceea ce

este

 

3 oct 2013

 

 

 

 

Călătoria

e ca orice început îmi spun

 

începutul de săptămână e greu

începutul de prietenie e frumos

începutul de astm bronşic

 

pâinea începe cu un colţ

drumul cu un bolovan

suferinţa cu o lacrimă

fericirea cu o lacrimă

 

începutul ăsta e imprevizibil

 

azi am început o călătorie

şi nu ştiu cum e

 

5 oct 2013

 

 

 

 

Eul deplin

Credeam că tot ce am nevoie

se află în jurul meu

mai ales în jurul altora

De aceea nu vedeam în mine

decât un gol

Dacă aş fi ştiut de la început

că golul se află în jur

şi totul în mine

 

N-aş fi avut nici o nevoie

 

7 oct 2013

 

 

 

 

Mic poem pentru M

Mă sprijin de un perete

unde zace Mopete

cu moralul scăzut

Chiar dacă nu pot să fac nimic

pentru el

simt că aş face orice

Mi-e dor de atmosfera lui lăuntrică

 

25 oct 2013 (2 ani, 3 luni şi 4 zile de la moartea lui Mircea Ivănescu)

 

 

 

 

Celor vii

În poeziile mele au apărut

 

Emil Cioran

Octavian Paler

Mircea Ivănescu

George Bacovia

Fernando Pessoa

Friedrich Nietzsche

Franz Kafka

Kurt Vonnegut

 

Nimeni care să trăiască

 

Marc Chagall

Gustav Klimt

René Magritte

Edvard Munch

 

Nimeni care să moară

 

Constantin Brâncuşi

 

Oare de ce le este mai uşor

Celor dispăruţi

Să apară?

 

31 oct 2013

 

 

 

 

Spectru

iubirea asta

ca aerul ca apa ca pământul

şi ca focul

 

mă întrebi de ce tu?

nu există de ce

 

4 noi 2013

 

 

 

 

23:59

încă puţin

şi ziua se va anula

goo:oolul se va repeta

laolaltă cu pli1111nul

 

5 noi 2013

 

 

 

 

De Crăciun

De Crăciun oamenii sunt mai buni

Şi crimele sunt mai multe.

 

Fiinţele neajutorate te privesc în ochi,

Când apari cu intenţii criminale să le hrăneşti,

Şi nu ştiu că sunt îngrăşate ca să fie tăiate.

Fiinţe vii, care au la rândul lor

O inimă şi copii (dar nu-i bai, de Paşte se vor tăia şi mieii).

Porci, vaci, oi, capre, găini, curcani, raţe, gâşte,

Căprioare, iepuri, fazani, prepeliţe şi alte animale de fiţe,

Pentru care omul, sărac ori cu vile, a decis că-s comestibile,

Sunt masacrate de măcelari şi gospodari,

Apoi agăţate în cârlige la abatoare şi prin poduri personale,

Triate în frigidere, congelatoare,

Expuse în supermarketuri, în hale industriale,

În magazine mai mari sau mai mici,

Dar toate doldora de carne brici.

Milioane de animale, tone de cadavre

Puse pe grătare, în tigăi încinse şi cuptoare,

Pe platouri festive şi mese împopoţonate

De mulţimi guralive,

Ajunse într-un final la destinaţie

În maţul omenirii,

Cu ocazia sfintelor sărbători ale pieirii.

 

Cine se mai gândeşte că azi s-a născut cineva,

Când nici o minune nu se mai poate vedea,

Printre atâţia cârnaţi, caltaboşi, sarmale, fripturi şi piftii,

Printre atâtea burţi şi guşe pământii.

Până şi plăcintele sunt umplute cu carne.

Întotdeauna mai mult decât se poate îngurgita,

Întotdeauna mai multe animale se vor tăia.

 

De Crăciun oamenii sunt mai buni

Şi crimele sunt mai multe.

Orice om care are în faţă o farfurie,

În care zace o bucăţică dintr-o fiinţă

Care era vie şi n-avea nici o vină,

Este fie făptaşul, fie complicele la crimă.

 

Undeva, ascuns de ochii sensibili ai umanităţii,

Sângele unor fiinţe lipsite de apărare

E vărsat într-un ocean mai mare decât orice ocean

Care creşte de la an la an.

 

Datina genocidului continuă –

În curând vine anul nou,

Cu acelaşi slogan vechi şi fără rimă:

Carne egal crimă.

 

De Crăciun oamenii sunt mai buni... Mai carnivori...

Sper doar ca într-o zi să apară o nouă specie nobilă

Care să decidă că omul e o fiinţă comestibilă.

 

Când drepturile omului vor sta în mațul

În care stau drepturile animalelor.

 

25 dec 2013 (Dedic acest poem patetic tuturor animalelor ucise)

 

 

 

 

Singur acasă dar

nu pot spune că pentru mine

există cuvântul acasă

decât atunci când vreau să deosebesc

un loc de altul

când cineva mă sună şi mă întreabă: unde eşti?

iar eu îi spun: în oraş

sau îi spun: acasă

dar o casă a mea nu am avut ocazia să am

mă gândesc că nici în copilărie

când tot ce îmi doream era să mă fac mare

şi să plec de-acasă

de când mă ştiu stau în casele altora

şi plătesc mai mult sau mai puţin pentru asta

 

nu pot spune că pentru mine

există Crăciun

atâta timp cât mă uit în jur

şi nu e nimeni

care să înţeleagă cum ar trebui să fie

 

dar o să-mi fac o salată

cu toate culorile curcubeului

şi apoi o să mai văd

 

25 dec 2013

 

 

 

 

Fericire

„Ce e cu toţi oamenii ăştia

care sunt aşa de fericiţi?”

mă întreabă Maria.

„Nu poate fi adevărat...

Sau dacă e adevărat înseamnă

că e şi o mare minciună la mijloc.”

 

25 dec 2013

 

 

 

 

Scriu

scriu pentru că nu ştiu să fac altceva

de fapt, ştiu că aş putea face orice

dar luând pe rând toate meseriile

din care încerc să exclud

interacţiunea cu oamenii

nu mai rămâne decât aceasta

care nu e o meserie

e un fel de a spune

 

31 dec 2013

 

 

 

 

Oraşul

La miezul nopţii cineva oprea timpul

toate orologiile scoteau un ţipăt

ca de pescăruş apoi nimic

Nici măcar un cehov nu rămânea pe cer

pendulând între cele patru puncte cardinale

nina, arkadina, treplev şi trigorin

 

Lucrurile stăteau pe loc

dar locul devenea un alt cuvânt

oamenii cădeau într-un somn adânc

de nouă metri

Viaţa se relua după ce ultimul om

reuşea să urce înapoi din somn

şi uneori dura până ce

venea din nou miezul nopţii

 

Întârziasem deja încercând să

ţes o pânză pentru păianjenul meu

pe care avea să o picteze

în răgazul dintre miezuri

Voiam să prind maşina timpului

fără să gândesc că e cel mai greu de prins

deşi ai spune că cel mai uşor

călătorim în trecut sau în viitor

 

În ultimele zile o voce

îmi crescuse în urechea dreaptă

precum o plantă

Stăteam de vorbă cu ea

aşa cum fac cu orice plantă

ce vrea să stea de vorbă cu mine

Îmi spunea că la miezul nopţii dacă ajungi

se află lumina şi se mai află ceva

despre care nu poate povesti nimănui

 

1 ian 2014

 

 

 

 

Jurnalul altei zile

Când am ieşit m-am izbit de ceva.

Ceaţa avea grosimea unui zid,

nu putea fi tăiată cu nici un cuţit.

Aveam la mine doar două mâini

şi-am încercat să cuprind zidul.

În braţe, ceaţa devenise subţire

ca un sărut văzut din profil.

Avea gust de nori nehotărâţi.

 

5 ian 2014

 

 

 

 

Stare

lichidă, solidă, eterică

 

sunt în stare de apă

de când apa e în stare de mine

în stare de piatră

de când piatra e în stare

în stare de vânt

 

sunt în stare de orice

numai de om nu sunt

 

70% apă, 20% piatră, 10% vânt

 

omul e în procent de

accident

 

17 ian 2014

 

 

 

 

Pe de altă parte

începeam să cred

că eram o noemă

în mintea unui om

 

care îmi intuia

toate întâmplările

toate stările

 

şi care mă gândea

până la marginea gândirii

 

uneori cred că

dacă ne-am întâlni într-o zi

faţă în faţă

 

la cât de obişnuiţi suntem

să găsim

ceea ce nu căutăm

 

am înţelege greşit realitatea

 

18 ian 2014

 

 

 

 

O poveste chinezească

aseară o femeie

dintr-un film

iubea un bărbat

 

solitar, sensibil,

bun şi curajos

 

acţiunea se petrecea

în Argentina

 

dar nu numai acolo

 

21 ian 2014 („Un cuento chino”)

 

 

 

 

Zero

singurătatea mea

îţi veghează singurătatea

 

aerul din jurul tău

îl respiră pe-al meu

 

gândul care pleacă spre tine

e salvat de cel care vine spre mine

 

tot ce există în jurul unuia

nu poate trăi fără împrejurul altuia

 

numai noi ca doi minus doi

neştiind nimic despre această iubire

credem că rezultatul e zero

 

24 ian 2014

 

 

 

 

Despre viaţă moarte şi iubire

toate lucrurile care ni se par

sunt la fel cu cele care sunt

căci toate câte sunt ni se par

 

până într-o dimineaţă

până într-o amiază

până într-o seară

până într-o noapte

 

viaţa e ceva ce pare

că ţine

până nu mai este

ce pare

 

moartea e ceva ce pare

că vine

până nu mai pare

ci este

 

iubirea e şi nu este

ca viaţa ca moartea ca despre

 

25 ian 2014

 

 

 

 

Memoria involuntară

Brioşe scorţişoară mosc

Ce sentimente amestecate

de bine şi de rău

de încătuşare şi eliberare

dezamăgire de sine şi

stupoare

Să descoperi într-o zi că

ceea ce credeai că ai găsit

cu mulţi ani în urmă

parcă zece parcă douăzeci

nu era nimic din ce credeai

Că acel ceva pentru care

ţi-ai dat şi ţi-ai fi dat viaţa

e ceva ca orice altceva

Un sentiment ca acela care

îl năpădise pe M. Proust în

În căutarea timpului pierdut

 

31 ian 2014

 

 

 

 

Fermoarul

două şiruri de dinţi

stau faţă în faţă

pe câte o şuviţă de piele

şi se hlizesc

unii la alţii

toată ziua

până vine seara

se lasă frigul

în peisaj apare o mână

care trage în sus

de o plombă metalică

mobilă

şi dinţii

se îmbucă reciproc

 

9 feb 2014

 

 

 

 

Poezie despre te miri ce

la televizor

pe toate canalele

gondole

inimioare roşii

balonaşe roz

bombon

sughiţuri

bombastice

valentine

valentini

sclipici

pupici

 

afară

îndrăgostiţi

pe toate gardurile

 

triluri

 

la piaţă

şi pe tarabe

iubirea

se vinde bine

şi anul ăsta

 

tinichele

agăţate

de coadă

 

mirese şi te

miri ce

 

14 feb 2014

 

 

 

 

Sonată pentru pian

într-o zi

m-am trezit

m-am dat jos din pat

şi am înţeles că se poate trăi fără iubire

 

din clipa aceea totul a fost mult mai simplu

 

m-am spălat

m-am îmbrăcat

am mâncat

o portocală

şi un măr

 

apoi am ieşit în lume

ca să văd lucrurile cu noua mea înţelegere

 

un bărbat m-a privit

ca şi cum nu ştia despre noua mea înţelegere

 

dar într-o zi

se va trezi

se va da jos din pat

şi va înţelege că se poate trăi fără iubire

 

apoi va ieşi în lume

ca să vadă lucrurile cu noua lui înţelegere

 

o femeie îl va privi ca şi cum

există lucruri care îşi pierd înţelesul

va merge până la capătul lumii

apoi se va întoarce

va asculta Sonata nr. 17 în re minor

„Furtuna” de Beethoven

şi va scrie poezia asta

 

21 feb 2014 („Beethoven’s Tempest Sonata” – Wilhelm Kempff)

 

 

 

 

Un adevăr

Oricât mi-aş dori

Să nu încep şi poezia asta cu o negaţie

 

Nu există iubire fără pierdere

Fiecare lucru sau om găsit

Se vor pierde în timp

Puţin câte puţin

Până la dispariţia totală

 

De aceea singurele lucruri care nu se pierd

Sunt lucrurile negăsite

Ori neiubite

Iar singurul om care rămâne până la capăt cu tine

Eşti tu

Nu ai unde să pleci mai departe de umbra ta

Fiind deja aici nu a trebuit să te cauţi şi să te găseşti

Sunt poate lucruri în care te regăseşti

Dar nu e acelaşi lucru

 

Cel care caută e posibil să găsească

Dar e imposibil să nu piardă

 

Dacă trăieşti fără iubire

Nu pierzi nimic

 

Există două sensuri aici

Şi uneori merg în aceeaşi direcţie

 

Apoi există şi alte feluri de iubiri

Care se păstrează nesăvârşit în acest fel al lor

 

E ca atunci când poţi avea orice

Fără să-ţi aparţină nimic

 

Şi nu ai nevoie de cineva

Ci doar de o iniţială

Pentru ca un lucru nesăvârşit să fie desăvârşit

 

Iar când nu ai chef de iluzii

Poţi să cauţi un adevăr

 

22 feb 2014

 

 

 

 

În două lumi

noaptea trecută

am visat că

îmi ceream

un covrig

de pomană

 

însă de cele

mai multe ori

mă visez

cum trec

prin viaţă

 

1 mar 2014

 

 

 

 

Viaţa lui Pa

Mi-a spus

că îmi îndeplineşte o dorinţă

Nu există timp pentru trei

iar două dorinţe ar însemna

că există timp pentru două

Pe când timpul în sine

era o dorinţă neîmplinită

 

Apoi chiar sub ochii mei

s-a înecat cu propriul os

Dacă asta era dorinţa lui

s-ar fi lăsat oricum înecat de apă

 

Rămăsesem din nou singură

Dar cum nu exista timp pentru nimic

nu exista timp nici pentru singurătate

 

Eram doar ceea ce îmi dorisem:

fata din bolul Peştelui auriu

 

Şi cu cât îl strigam mai tare

numele lui Pa se îndepărta

 

Printre lacrimi abia mai zăream

un bărbat naufragiat

 

2 mar 2014

 

 

 

 

L-am luat în braţe

Niciodată gura mea

nu mai salvase o altă gură

Acum respira

Ca şi cum

în plămâni îi crescuseră

mu-guri de aer

 

Când l-am privit mai bine

am văzut în oglinda apei

că braţele lui mă ţineau

 

12 mar 2014

 

 

 

 

I-am spus

Desenează-mi un cerc

pe care să nu-l uit

 

Şi el a umplut vidul

cu moartea unei umbre

 

12 mar 2014

 

 

 

 

Aproape toţi

Toţi oamenii care locuiesc la mine în cap

cu care mă trezesc zilnic şi adormim împreună

şi de multe ori mă ţin trează până când

învăţ fiecare insomnie pe de rost

până ce toate insomniile devin una singură

de nestăvilit

 

Toţi oamenii care locuiesc la mine în cap

şi-au amenajat un spaţiu al lor în anatomia mea

şi un timp al lor

ei vin pe rând să-mi spună lucruri

şi eu să le spun lor

şi nici unul nu pare să mă cunoască

deşi toţi locuiesc în capul meu

 

Toţi oamenii care locuiesc la mine în cap

trăiesc mai degrabă după regulile lor

decât după ale mele

fiecare are obiceiurile lui

dar parcă devin şi ale mele

 

Toţi oamenii care locuiesc la mine în cap

mai ies câteodată de-acolo

uneori îmi coboară pe tâmple şi rămân agăţaţi

ca nişte gânduri agăţătoare

dacă nu cumva îmi cad pe obraji

şi se prind de inimă

şi cu greu se desprind

şi mai sunt oamenii care stau

în cea mai ascunsă celulă a creierului meu

ca într-o celulă

 

Şi toate întâmplările din viaţa mea

stau tot în capul meu

în chip de oameni

 

Toţi oamenii care locuiesc la mine în cap

şi pe care îi întâlnesc câteodată pe stradă

alteori prin vise mai frumoase mai urâte

iar pe alţii nu-i întâlnesc niciodată

de parcă n-ar exista pe faţa pământului

de parcă n-ar exista decât în capul meu

chiar mai rotund decât pământul

din care cresc şi se ofilesc atâtea capete

 

Toţi oamenii care locuiesc la mine în cap

şi care vor pleca atunci când voi pleca şi eu

sunt până la urmă oameni de treabă

în fiecare zi îmi dau de lucru

 

17 mar 2014

 

 

 

 

Păianjenul cu crucea mea

azi am privit un păianjen

cum ţesea o pânză

de un metru şi

şaptezeci de centimetri

am stat nemişcată

până a terminat

 

câteva săptămâni

am stat nemişcată

 

apoi nici păianjenul

nu s-a mai mişcat

 

doar m-a privit

 

19 mar 2014

 

 

 

 

Zile

să scrii o poezie de ziua poeziei

e ca şi când ai încerca

să fii fericit de ziua fericirii

 

încercarea de ieri

n-a dus nicăieri

 

şi nici încercarea de azi

 

poate că zilele astea

s-au născut în altă zi

 

cum nici eu

nu m-am născut de ziua mea

 

21 mar 2014 (21 martie – Ziua Internaţională a Poeziei; 20 martie – Ziua Internaţională a Fericirii)

 

 

 

 

Paşi pe tavan

Închisă într-un loc

În care nu se-ntâmplă nimic

Visez la alte locuri

În care nu se-ntâmplă nimic

 

Deşi mintea mea

Funcţionează după legi neştiute

Şi toate lucrurile nepetrecute

Le face petrecute

 

Apoi şi trupul are de ales

Între o viaţă bună şi una rea

Şi uneori chiar el îi dă de înţeles

Minţii să nu mai stea

 

Ca să îmi păstrez nealterată

Condiţia fizică de muritor

Merg zilnic pe jos

Cu lanţuri la fiecare picior

 

Camera e atât de mică

Încât doar ce pun un pas

Trebuie să mă şi întorc

Să fac asta timp de un ceas 


Acum oasele mele

Cred despre ele că vor fi bine

Şi inima şi toate celelalte

Speră acum mai mult de la mine

 

Mai trebuie încă ceva până mâine

Când poate se anunţă o nouă zi

Mai trebuie să mă apropii un pas

De ceea ce nu voi şti

 

Privesc pe geam cum plouă

Dar văd numai soare

Şi nu ştiu dacă ceea ce văd

E realitatea din care transpare

 

Primul gând sau ultimul

Dacă cerul e înflăcărat

Sau pământul inundat

În lagărul meu de concentrare

 

23 mar 2014

 

 

 

 

Pe stradă

când ies din casă, cam o dată

pe săptămână, toate întâmplările

se ţin lanţ de mine

 

dar mai bine

să nu vorbesc despre

întâmplările legate de oameni

 

căci sunt celelalte întâmplări

mai umane

 

eu nu ies pentru oameni

ci pentru plante, animale,

păsări şi insecte

 

am de fiecare dată la mine

o îmbrăţişare pentru arbori,

o mângâiere pentru flori,

firmituri pentru porumbei,

o vorbă bună pentru căţei,

rochiţe în dungi pentru gărgăriţe,

zâmbete pentru vreun nor,

de asemenea, întorc cu un beţişor

gândăceii pe picioarele lor

şi toate zburătoarele aterizate pe spate,

apoi le citesc dintr-o carte


merg pe drum şi fac toate astea

iar oamenii cred tot felul de lucruri greşite

şi nu ai cum să-i schimbi, ei în asta cred

numai că eu nu-i văd, aleg să văd altceva:

eu sunt atentă să nu strivesc sub paşi

vreo frunză, gâză sau o corolă de minuni

 

dar imediat ajung în parc

şi acolo oamenii sunt mai buni

 

iar cerul are cel mai bun unghi

din care să fie privit de iarbă

 

27 mar 2014

 

 

 

 

Crusta soarelui 

crescusem destul de mult

ca să văd de la înălţimea aceea

că toate drumurile duseseră

într-un singur punct

vizibil de la orice înălţime

 

cât timp mersesem de la un capăt

la altul şi de la altul la un capăt

ca să ajung aici la început

unde sfârşitul e la fel

nu mă gândisem la nimic

 

nu mă gândisem deloc la

nimicul spre care au dus

toate sensurile toate arderile

ce au scos la lumină

semnificaţiile cele mai înalte

 

crescusem destul de mult

ca să văd totul de la nivelul

soarelui ars de aşteptare dar

poate că nu au nici un sens

lucrurile care se întâmplă cu un sens

 

1 apr 2014

 

 

 

 

Inimanimal

Stătea la doi metri de mine

în faţa mea

Mă privea drept în inimă

aşezat în propria-mi răsfrângere

Banca pe care eram

avea ceva din aşteptarea lui

Îl văzusem când vântul

mi-a ridicat genele

Câte îmi spuneau ochii aceia

nici o gură nu spusese mai mult

Şi totuşi dacă ar fi putut vorbi

 

Pe poteca unui parc solitar

oamenii treceau din când în gând

prin faţa lui prin spatele lui

El rămânea acolo fără să se mişte

stătea în drum ca într-un destin

necuvântător

Nu clipise nici măcar o dată

şi asta mă făcea să simt

că în lumea lui timpul se oprise

Privindu-l începeam să îmi amintesc

de o altă viaţă

O vreme vântul a încetat să existe

oamenii au dispărut

 

Apoi un alt animal a trecut

pe lângă el

Şi nici asta nu l-a făcut să tresară

Peste un timp întunericul

răsărea între noi

făcând să nu ne mai distingem

unul de celălalt

Nu am plecat niciodată din faţa lui

Dacă ar putea vorbi

mi-am mai spus pe jumătate

Iar cu cealaltă jumătate

am tăcut pe de-a-ntregul

 

11 apr 2014 (titlul l-am regăsit în memorie, la finalul poeziei, ca şi piesa „Inimani Mal” – Jazzadezz)

 

 

 

 

Dragă tortule

azi o să suflu în lumânări

şi o să-mi pun o dorinţă

 

sau poate invers poate

e greu să ţii minte ordinea

lucrurilor neîntâmplate

 

azi o să suflu în dorinţe

şi o să-mi pun o lumânare

 

19 apr 2014

 

 

 

 

De Paşte

De Paşte oamenii sunt mai buni

şi crimele sunt mai multe

Mieii sunt mai răstigniţi acum

decât în orice zi a anului

 

Şi nici unul nu o să învie

 

20 apr 2014 (Dedic versurile celor cărora le-am dedicat şi poemul patetic „De Crăciun”)

 

 

 

 

Singurătatea cămăşilor

aproape în fiecare casă

 

o cămaşă de noapte

aşteaptă

o cămaşă de zi

 

cu bretelele căzute

cu dantela sfâşiată

cu tivul înfrânt

 

cămaşa din satin

aşteaptă

cămaşa din bumbac

 

mânecile s-o cuprindă

manşetele s-o frângă

 

cu butonierele zdrobite

cu gulerul sugrumat

cu nasturii topiţi de dor

 

cămaşa de zi

aşteaptă

cămaşa de noapte

 

dar sunt şi case fără cămăşi

unde singurătatea

aşteaptă doar solitudinea

 

25 apr 2014

 

 

 

 

Poezie de ură

Poezia de ură

e o fostă

poezie de dragoste

pe care urăşti

că ai scris-o

 

Şi nici nu-ţi vine

s-o ştergi

deşi ai putea

 

Apoi e exagerat

spus ură

dacă e exagerat spus

dragoste

 

29 apr 2014

 

 

 

 

Rutină

Încă o zi în care

cineva aşteaptă să fie salvat

de o întâmplare

de o femeie

de un bărbat

Paşii văzuţi calcă

peste cei nevăzuţi

Umbra cade la fel

peste lumină

Trupurile acoperă trupuri

schimbând o carne cu alta

schimbând un pat cu altul

Cerul e din ce în ce

mai greu asamblat

Pământul din ce în ce

mai populat

Şi nimeni nu salvează

pe nimeni

 

30 apr 2014

 

 

 

 

El

făcea dragoste

ca şi cum

desfăcea iubirea

 

în părţile

din care e făcută

 

ca şi cum

atunci o întâlnea

pentru prima oară

ultima

 

apoi îşi aduna

cu greu trupul

fără bucăţi

 

5 mai 2014

 

 

 

 

Febra

să scriu despre tine

despre părul tău cameleonic

despre zâmbetul atomic

despre trupul tău versatil

şi glasul ca un delir

despre tăcerea ta sonică

de melancolie nordică

despre ochii tăi cu pigment

albastru de prusia

sau de berlin

despre cum îmi muşcai

încheietura mâinii

atingându-mi venele

cu sânge din sângele tău

eram sinuciderea ta

erai sinuciderea mea

 

puteai fi orice altceva

pictură, muzică, poem

dar ai fost femeie

 

6 mai 2014

 

 

 

 

Pietre

sunt zile în care

toate ideile care te ţin în viaţă mor

în creierul tău pietrificat

 

şi nu mai poţi gândi

te foloseşti de gură ca să strigi

 

te chem

dar nu ştiu pe cine te chem

ideea de cineva

înlocuieşte tot timpul pe cineva

 

7 mai 2014

 

 

 

 

Proverbe

Orice pasăre, când simte că moare,

Îşi scoate limba din cioc,

Cât poate de tare,

Se urcă pe limbă şi moare.

 

Căci, după cum zice proverbul

Despre vertebrate ovipare,

Din timpuri fără ere,

Fiecare pasăre pe limba ei piere.

 

Cât despre găini, am oarece incertitudini.

N-am văzut nicicând una bătrână

Care să facă o ciorbă bună.

De fapt, nici pe vreuna tânără.

 

E însă un proverb de natură agonică,

Ce mai târziu devine natură moartă...

Când intri pe o poartă şi observi că

Afară-i vopsit gardul, înăuntru-i leopardul.

 

14 mai 2014

 

 

 

 

Nimic V

primul război mondial

al doilea război mondial

al treilea război mondial

şapte miliarde de apocalipse

 

15 mai 2014

 

 

.