Noeme 6(poezii 251–300)

 

 

 

 

Răspuns

cu fiecare zi

se termină

şi începe ceva

în continuitatea

a ceea ce este

o întrebare

fără răspuns

 

20 mai 2014

 

 



Lumi

Pentru cei plecaţi dintre noi

Suntem lumea de dincolo

Pentru cei rămaşi locul acesta

E un punct din care se pleacă

Pe o linie fără întoarcere

Şi nimeni nu ştie ce-i dincolo

Exact ca în lumea de dincoace

 

De o parte viii îşi plâng morţii

De o parte morţii îşi plâng viii

 

24 mai 2014

 

 

 

 

De ajuns

când am văzut prima dată lumina zilei

parcă am ştiut că urmează întunericul

de atunci deschid şi închid ochii

şi e de ajuns că ştiu ce urmează

 

la sfârşit voi fi cu ochii închişi

dar cu mintea deschisă

 

27 mai 2014

 

 

 

 

Delfinul cu aripi de hârtie

Delfinul cu aripi de hârtie

trecea printr-o carte

începând o poveste aparte.

Încă de la primele rânduri,

un pinguin se dădea pe derdeluş

(ori poate că era un albuş),

alunecând ca prin vis

până la pagina unde stătea scris

un cuvânt de pescăruş.

Ceva mai încolo,

o căprioară vorbea cu o ciupercă rară

care creştea văzând cu ochii,

până nu s-a mai văzut.

Ceva mai târziu,

o mănuşă cu trei degete

culegea pentru floarea nu-mă-uita

cunună de margarete.

Urma o aglomerare de paragrafe,

ceva mai aproape:

un bunic pufăie din pipă;

un vapor face gripă

şi strănută atâta abur

cât iese dintr-un ibric;

un inel din plastic

face baloane de săpun

în formă de ceaun;

un pom adună beteală;

o foaie prinde purcei de cerneală

şi îi transformă pe toţi şapte

în purceluşi de lapte;

un gând alb ca un copil

face cu mâna fragil...

 

Şi toate astea

stând pe iarbă şi privind norii

Multe zile

Până când ridicându-te

să porneşti spre casă

vezi că delfinul cu aripi de hârtie

se întoarce

şi tu eşti acolo cu el

ca şi când n-ai fost nicicând aici

 

1 iun 2014  
pentru Corina şi Chewee – ursuleţul care seamănă cu un peşte-balon

 

 

 

 

Dor

pereţii mei

proaspăt renovaţi

au început să scoată în relief

igrasia chipului tău

 

5 iun 2014
pentru nimeni

 

 

 

 

Femeia fără chip

demult nu mai ştiu cum arăt

de la o vreme oglinda mea

nu mai arată nimic

de mi-ar arăta alt chip

sau rochia de catifea

 

până să-mi şteargă imaginea

îmi arăta adeseori spatele

când înaintam spre ea

îmi vedeam pletele

căzând pe umerii altcuiva

 

părul meu crescuse mult

în perioada aceea

salcia din casă îl udase

uitându-mă devenisem femeia

al cărei chip se uitase

 

8 iun 2014

 

 

 

 

Ultima şi prima oară

el îşi lăsa mâna

cu degete mai lungi

decât ultima aşteptare

peste trupul meu

lungit pe o cale

 

trenul trecea peste

gândul ce-l aveam

şi pentru prima oară

nu îl mai pierdeam

 

13 iun 2014

 

 

 

 

Acum

mâinile lui revin

după un timp în care

nimic nu mai fusese

atins de nimeni

şi nimeni nu mai fusese

atins de nimic

după anotimpuri fără amprentă

şi fără epidermă

aceleaşi degete nedefinite

într-un spaţiu nedeterminat

alunecau pe coloana mea

uneori vertebrală

acum infinită

 

15 iun 2014

 

 

 

 

Trotuare

Copilul îşi spusese poezia

La serbarea de sfârşit de an

Mama lui nu mai venea

Trotuarele îi călcaseră trupul

 

20 iun 2014

 

 

 

 

Verde

de fiecare dată când

trec pe lângă tine

ştiu că locul

în care mă duc

ne apropie mai mult

depărtările

 

distanţa dintre noi

e ca traiectoria

pe care o urmează

spaţiul şi nu un

corp în mişcare

 

suntem două puncte

pe care le desparte

linia dintre ele

dar care sunt unite

de această linie

 

cred că pe undeva

ne-am întâlnit cândva

în culoarea verde

aşa cum unii oameni

se întâlnesc

într-o altă viaţă

 

21 iun 2014

 

 

 

 

Nimic VI

în afară de tot

ce ni se pare că

a fost este şi va fi

nu există nimic

 

22 iun 2014

 

 

 

 

Continent 

un continent de gânduri

crescute din pământ

îmi scufundă materia

încercuită de mări

şi oceane

 

inundată de ploaia

neîntreruptă de vară

neîntreruptă de toamnă

neîntreruptă de iarnă

neîntreruptă de primăvară

şi de vara următoare

 

împresurată de oameni şi

zgomotul lor neîntrerupt

 

nici o insulă pustie

spre care să mă îndrept

cu cele trei obiecte

devenite două

aproape unul

 

doar o jumătate

aş lua cu mine

 

11 iul 2014

 

 

 

 

Şansa

Uneori simt

că tot ce are

legătură cu mine

are legătură

cu altcineva

 

Dacă asta simte

şi altcineva

atunci există

o şansă de a

mă întâlni

 

13 iul 2014

 

 

 

 

O definiţie a morţii

în fiecare noapte

mă trezeşte

un fel de spaimă

care seamănă

cu un fel de moarte

 

căci moartea este

spaima de a nu fi

făcut în viaţă

ceea ce ai simţit

că trebuie să faci

 

17 iul 2014

 

 

 

 

Mica publicitate

Vreau

să-mi schimb

viața.

 

Știți pe cineva

care schimbă

vieți?“

 

20 iul 2014

 

 

 

 

Poate că

ar trebui să ne alegem

zilele

pe care să le avem

 

așa cum ne alegem

ființele

la care să ținem

 

21 iul 2014

 

 

 

 

Nepătruns

partea mea nevăzută

întâlnindu-se

cu partea ta nevăzută

 

în nucleul sinelui

centrul atomului

miezul sâmburelui

 

acolo

unde nu pătrunde

decât nepătrunsul

 

dincolo

de periferia fiinţei

cu care

ne înfăţişăm zilnic

atunci

când ieşim din noi

 

2 aug 2014

 

 

 

 

Urme de mine

când îţi ating chipul

îmi simt inima

în pulsul degetelor

zece inimi mici

îți lasă pe frunte

urme de mine

noeme pe obraz

melancolii pe buze

zece inimi mici

tresar pe pleoapele tale

ridicând gene

iar când deschizi ochii

degetele închipuite

în chip uite

se topesc

se retrag în mâini

se ascund în mâine

urmele mele pe apă

urmele mele în aer

și vrei să mă mai simți

vrei să mă auzi când

în partea mea stângă

bate ceva ce nu mai e

ca o culoare

din două cuvinte

 

5 aug 2014

 

 

 

 

Refugiu

unde mă aflu acum

nu există dorinţe

 

în realitate

totul are legătură cu asta

tot ce văd

și îmi doresc să mai văd

tot ce aud

și nu-mi doresc să aud

tot ce ating

tot ce miros tot ce gust

tot ce îmbrac tot ce încalţ

tot ce caut tot ce găsesc

tot ce fac tot ce desfac

tot ce râd tot ce plâng

tot ce simt

tot ce visez tot ce spun

tot ce cânt tot ce dansez

tot ce merg tot ce alerg

tot ce stau tot ce sper

tot ce cred

tot ce îmi amintesc

și îmi doresc și nu-mi doresc

tot ce îmi imaginez

că are legătură cu mine

 

aici unde mă aflu acum

imaginaţia e ultimul refugiu

în care nu există dorinţe

 

14 aug 2014


 

 

 

Insom nia

în somn sunt

cel mai aproape

de trezire

 

în somn am

cel mai mult

din puţin

 

25 aug 2014

 

 

 

 

Cumva

aş vrea să mă cunosc

pe mine însămi

mai mult decât

pe cea din jurul meu

 

aş vrea să schimb

inteligenţa lumii

pe înţelepciune

 

27 aug 2014

 

 

 

 

Apariţie

chipul acela ştiut

dar necunoscut

ca un presentiment

devenit sentiment

 

părul lung și lin

hainele albe de in

în spatele irisului

purul cristalin

mai târziu

cu mult mai târziu

înveşmântat în negru

de mult timp uitat

părul dezrădăcinat

ca al unui călugăr budist

ce nu întreabă ci vede

craniul vieţii limpede

 

îmi tot apare neștiut

chipul acela știut

 

1 sep 2014

 

 

 

 

Stătea în lotus

stătea în lotus

ca într-o altă floare

nenumită nedescoperită

îi simţeam respiraţia

venind din alt corp

astral diametral

gândurile călătoreau

fără gânduri

nimeni nu citea

printre rânduri

ochii închişi erau

deschişi către sine

un timp au privit

un cerc indecis

apoi s-au deschis

către mine

 

2 sep 2014

 

 

 

 

(În)

în ziua aceea

priveam în plin

căci golul

fusese umplut

 

3 sep 2014

 

 

 

 

Nimic VII

Totul e greșit


Oamenii care mor fără sens

Oamenii care trăiesc fără sens

Întâmplările cu nonsens unic

Întâmplările cu nonsens giratoriu

 

10 sep 2014

 

 

 

 

Nimic VIII
despre patrie și lume

Nu mă uit la știri,

nu citesc ziarele –

mai grav decât

pierderea de timp

este să-ți pierzi sensul.

Aceiași politicieni proști,

aceiași oameni corupți,

aceleași războaie –

nimic nu se schimbă.

Decât numele proștilor,

corupților și războaielor.

E ca și cum omenirea

n-a învățat nimic

din erorile și ororile ei.

E ca și cum m-aș uita

în fiecare zi la același lucru

de când m-am născut.

 

14 sep 2014

 

 

 

 

Nimic IX

totul e greşit.

e în regulă...

totul e greşit

 

e ca şi cum

aşa trebuie

să fie ce este

 

1 oct 2014

 

 

 

 

Mai departe

soarele e mai departe acum

cu un pământ

altul decât cel pe care sunt

 

gravitez grav orbitez orb

 

în plin gol în gol plin

 

roi de asteroizi între noi

 

când pun capul pe pernă

mă gândesc la tine

cum pui capul pe pernă

și te gândești la mine

 

perne planete galaxii iubiri

multiplicate

 

7 oct 2014

 

 

 

 

Înşelător

cum să pot stabili momentul

în care te gândesc

când e cel mai târziu în noapte

şi cel mai devreme în dimineaţă

când nici întunericul nu e negru

nici lumina albă. nici noapte albă

nici dimineață neagră. nici alb nici negru.

nici una nici alta eu eu

nici unul nici altul tu tu

aparent e ceva ce nu poate fi

decât în mintea unui timp înşelător

 

eu nu aș stabili momentul ăsta

 

11 oct 2014

 

 

 

 

Avea ceea ce nu avea

avea ceea ce nu avea

decât atunci când

nu ştia că are

avea în sine totul

când nu dorea nimic

 

avea în minte sensul

doar dacă nu-l gândea

 

adeseori spunea

 

Dacă mă întrebați de ce,

nu știu.

Dacă nu mă întrebați,

știu.


17 oct 2014

 

 

 

 

Treceam intrând

Treceam întâmplător pe-aici

când sufletul mi s-a descărcat

Văzusem lumină şi-am intrat

și am intrat și-am tot intrat

O să rămân ca un fel de

rămânere în urmă

în urma unui om

până ce semnele se curmă

O să rămân până când

viteza întunericului mă va

ajunge din urmă cu mine

și-o să ne spunem cu bine

 

27 oct 2014

 

 

 

 

Neliniște

Sunt momente în viață

precum cele din moarte

mult prea coapte

Și te uiți în oglindă

când cel din oglindă

se uită în gol

dacă nu la un perete

la o piatră la un pom

Când cel din oglindă

se uită în altă parte

Și te afli pe un drum

dacă da sau dacă nu

ești în fața unui zid

și te uiți în sinea ta

ca în ochii unui om

ambalat în vid

Te păstrezi pentru ceva

dar neliniștea pătrunde

Ca un punct viu

într-un punct mort

Și-atunci te întrebi

așa cum ți-ai răspunde

 

Oare

 

urmează ceva mai bun

sau asta a fost tot

 

1 noi 2014

 

 

 

 

Cădeam


Cădeam din cer

în apele pământului

Cădeam în foc

 

Apoi m-am ridicat

am tras tot aerul în mine

Și aerul a tras în mine

 

18 dec 2014

 

 

 

 

 

Un fost om


când toți pereții

se îndepărtează de tine

și te lasă gol

într-un spațiu golit

hienele se prind cu dinții

de genunchii tăi

și îi sfâșie

până la răsărit

nu mai știi cine ești

dacă ești un fost om

sau poate o umbră

căzută dintr-un pom

planta din noapte ivită

îți va spune cum trebuie

să trăiești doar cu apă

și cu lumină potrivită

mai rămâne să găsești

lângă umărul corbului

drumul pe care să crești

 

30 dec 2014

 

 

 

 

 

Necuvinte


Nu o să-ți scriu poezii de dragoste

nu pot să reproduc sunetul ploii

culoarea frunzelor

când își schimbă culoarea

la capătul foii

Nu o să-ți scriu poezii de dragoste

apoi o să mă ridic din cerneală

cuprinzând timpul alienat

în memorii impregnat

de ultimii tăi ochi buze mâini

de ceva ce nu are nume

și nu se va numi

decât atunci când nu vom ști

Nu o să-ți scriu poezii de dragoste

corpul de literă migrează în suflet

sensul e o metaforă geometrică

din care te compun

pe când mă descompun

în unghiuri infinitezimale

și în nici o cale

Nu o să-ți scriu nimic de dragoste

printre cercuri mute și linii surde

dincolo de amnezie

există un triunghi unde pătrunde

ultima poezie

 

15 oct 2015

 

 

 

 

 

Vinerea neagră


Aseară mă gândeam la tine

când treceam pe lângă tine

Salutul tău a fost diferit

deși universul era la fel

M-am oprit o vreme în loc

cât să treacă timpul întrebărilor

Apoi am pornit la drum

La prima intersecţie m-a lovit o maşină

am continuat să merg înainte. apoi în apoi.

era aceeaşi intersecţie. aceeaşi maşină.

numai şoferul parcă era altul

La cea de-a doua intersecţie

mă aştepta autobuzul. era gol.

dar am simţit călcându-mă o mie de trupuri.

fiecare cu o mie de roţi

Îmi târam vinerea spre cea de-a treia intersecţie

Nu prevăzusem că va apărea un tren

 

27 feb 2016

 

 

 

 

 

Scara


uneori când ies din casă

port cu mine o scară

pe care urc și cobor.

de la înălțimea luminii

văd pământul

și din groapă

văd soarele.

și tot urc spre coborâre

și tot cobor în urcare.

apoi întorc scara invers

ca să văd și altfel

 

23 mar 2016

 

 

 

 

 

Om de lut


mâncasem argilă

și băusem apă

făcusem din mine

un om sedimentar

ca să uit că sunt

nu trebuia decât

să fiu ca lutul

în mâna olarului

 

23 mar 2016

 

 

 

 

 

Obsesie


de câte ori mă uit pe geam

trece un om

care seamănă cu mine

până și la trecut

noaptea trece o mașină

care seamănă lumină

camera se aprinde în două

cercuri întrepătrunse

farurile mă reflectă

în imagini descompuse

privesc fix pe geam

din afara geamului meu

privesc neîncetat în camera

prin care trec eu

și o mașină în urma mea

 

23 mar 2016

 

 

 

 

 

Rău de iubire

 

respirațiile s-au între tăiat

gura ta îmi acoperise toți porii

zile și nopți am stat nemișcată

sub sărutul tău

raze înstelate germinau în mine

înaintând spre ultimul por

cu respirația între tăiată

plămânul era secționat în două

din mijloc curgeau cuțite moi

și se topeau în strigăte mișcătoare

ochii tăi mă auzeau

și coborau în nisipurile mele

vedeam frunze

urcând din nou în copaci

cum au trecut șoapte ani

așteptându-te

 

e bine că ai venit

începusem să am rău de iubire

 

15 noi 2016

 

 

 

 

 

Rephaos absolut

 

mi-a luat toate nopțile

să mă trezesc

într-o altă minte

negânditoare

într-un alt trup

nenăscut

într-o altă viață

neîncepută

într-o altă moarte

neîntâmplată

 

mi-a luat toate zilele

să-mi adorm

mintea cu trupul

și trupul cu mintea

viața cu moartea

 

lumina gravitația timpul

materia și energia

mi-au dat totul

de la microbi

la cea mai mare galaxie

 

17 mai 2017