Puchi

 

 

 

       Deşi mă gândeam că Sasha o să rămână singurul ursuleţ din viaţa mea, am mai adoptat pe cineva – ce-i drept, un căţeluş. Pe nume Puchi.

 

       Puchi este căţeluşul meu cosmic şi l-am întâlnit vara trecută pe vaporul uriaş de croazieră ce străbătea distanţa dintre Barcelona şi Ibiza. Stătea pitit, tăcea chitic şi vai, cât era de mic! ...În micul magazin cu jucării mici, de pe giganticul vas de croazieră. Nu ştiu cum să zic... Cât de mic era Puchi rătăcit pe vaporul ăsta mare... Cam cât e un om pierdut pe pământ.

 

       Imediat ce l-am văzut pe Puchi, l-am întrebat: „Vrei să vii cu mine? Simt că o să te iubesc tare mult.″ Puchi nu s-a uitat la nimic altceva, ci doar în ochii mei. Câteva secunde mi-a dat mari emoţii. Secundele păreau nesfârşite... Iar eu credeam că o să-l pierd când am auzit un glăscior blond de fetiţă, apropiindu-se cu viteza luminii. Atunci Puchi mi-a sărit în braţe. Nu, nu a început să mă lingă pe obraz cum ar fi făcut poate un alt căţeluş. El a continuat să mă privească în ochi. La puţin timp, chiar în aceeaşi zi, am ajuns să ştiu atât de bine ce îşi doreşte Puchi... Trebuie doar să îl privesc în ochi.

 

       Încercând să-l pregătesc din timp de călătorie, l-am întrebat pe Puchi dacă a zburat vreodată cu avionul. Mi-a răspuns că nu, dar că trebuie să fie ca-n visele lui, atunci când zboară şi când nimic nu se compară cu asta. Câteva zile mai târziu, Puchi zbura pentru prima dată în viaţă. Şi nu vreau să vă spun ce emoţii mari a avut... Emoţii prea mari pentru un căţel atât de mic. Dar emoţiile, ca şi sufletul, sunt nemăsurate... De aceea, un căţel foarte mic poate avea un suflet foarte mare, cu mult mai mare decât al unui elefant...

 

       Când am zburat, aşadar, spre Hamburg, i-am pus şi lui Puchi centura de siguranţă. N-am găsit în avion un scăunel pe măsura lui... Dar l-am pus pe burtica mea, apoi am legat centura. Stewardesele (adică însoțitoarele de zbor) au râs când au văzut asta. Iar Puchi nu a înţeles de ce.

 

       De când a zburat pentru prima oară, Puchi a devenit un căţeluş cu capul în nori, ceea ce nu e deloc rău pentru un căţeluş care a ales să fie tot timpul cu mine. Acest lucru este foarte important. Oamenii şi căţeii care vor să stea împreună trebuie neapărat să semene şi să se înţeleagă, iar noi ne înţelegem de minune, mai bine zis, ca şi cum de fiecare dată se întâmplă o minune. Uneori închidem ochii şi ne imaginăm că zburăm la mare înălţime. Îl întreb pe Puchi ce anume vede, iar el îmi descrie cerul în cuvinte multe, aşa cum îşi aminteşte din prima lui călătorie în spaţiu. Apoi îmi povesteşte despre norii albi şi pufoşi, făcuţi din puf de vată sau din vată de zahăr – Puchi nu s-a decis încă... Zice că mai întâi trebuie să-i guste.

 

       Puchi e un căţeluş foarte spiritual şi neasemuit de preţios. Puchi are trei puncte în loc de doi ochişori şi un năsuc. Mai ales ochişorii parcă sunt doi purici. Dar nu doi purici cum sunt aceia care ne ciupesc pe noi, când mai mângâiem vreun căţeluş care nu şi-a făcut băiţa de seară, ăia sunt mari... Ăştia sunt doi purici abia născuţi. De fapt nu sunt nici puncte, nici purici, ci steluţe, doar e un căţeluş stelar... Trebuie să te apropii de el ca să-l vezi mai bine, iar el trebuie să te placă. Atunci vei observa steluţele din ochişorii lui cum te vrăjesc. Şi pe loc simţi că ochii ţi se înmoaie într-o mică apă curgătoare, care nu ştii de unde a apărut. Cred că Puchi face asta, are puteri magice.

 

       Odată, nu departe de căsuţa noastră, într-o seară când Puchi privea cerul, el a observat o stea căzătoare. A alergat într-un suflet până la locul în care steaua căzuse. Când am ajuns şi eu acolo, ochişorii lui Puchi străluceau infinit, iar în jurul lui dansau mii şi mii de licurici. Din acea noapte Puchi a căpătat o energie miraculoasă, cu care eu nu pot ţine deloc pasul... Misterios e şi faptul că Puchi are în pântecel nişte biluţe pline de energie. Când îl mângâi pe burtică biluţele fug încoace şi-ncolo, Puchi râde cu lătrături mici, iar eu nu înţeleg de ce...

 

       Puchi mai are, de asemenea, un firicel negru pe lăbuţa stângă. Ăsta e semn de înţelepciune. La oameni, firele albe înseamnă maturitate. La Puchi e altfel. Pentru că el e altfel decât toţi oamenii. Şi altfel decât toţi căţeluşii. Uneori, când doarme lângă mine, pe pernuţa lui de pluş, îl aud cum vorbeşte în vis. Şi n-aş vrea să vă spun ce rosteşte Puchi în vis. Dar credeţi-mă, sunt lucruri foarte importante pentru lumea asta.

 

       Puchi îmi este nespus de drag. De aceea, la culcare, când el îmi spune noapte bună şi eu îi spun puchici, să ştiţi de ce spun puchici...

 

       puchici

 

         29 septembrie 2004

 

 

 

       Puchi şi prietenii...


       Deşi mă gândeam că Sasha şi Puchi nu vor avea alţi prieteni de joacă, în afară de mine, au apărut în viaţa noastră: Bruno (Marele căţel crem), Puf-puf (micul cățel alb),Tristuţ :(cel mai trist cățel), Elsa (păpuşa nordică), Alexia (păpuşa bavareză), Dorothy (păpuşa din cârpe), Kibi (broscuţa ţestoasă africană), Ely (elefănțelul african albastru) şi cei mai mici prieteni, cinci la număr, care abia măsoară cinci centimetri şi care stau tot timpul îmbrăţişaţi, fiindcă au un fel de magnet tainic în lăbuțe: ursuleţ–căţeluş–maimuţică–iepuraş–iepuraş (nu m-am bâlbâit–nu m-am bâlbâit, sunt doi iepuraşi albi gemeni).

 

       Iar despre ei toţi am atâtea lucruri de povestit… Bruno, de pildă, este câinele meu păzitor, un înger adevărat. De şapte ani mă însoţeşte pretutindeni, iar noaptea doarme lângă mine (fie spus, el mai mult veghează). Bruno are biluţe tămăduitoare în lăbuţe (îl alint ca şi pe Puchi, cu toate că Bruno e un câine mare). Bruno are puteri vindecătoare şi chiar supranaturale. Astea chiar nu sunt poveşti. De câteva ori, când îmi era rău, Bruno m-a făcut bine. A fost suficient să-l iau de-o lăbuţă, și de cele mai multe ori chiar așa adorm. Iar altădată – trebuie să istorisesc asta – m-a salvat din calea unor lucruri cu adevărat cumplite…

 

       va urma

 

         30 septembrie 2011


       p.s. Toate cuvintele mele, o mie, nu fac cât imaginea lui Puchi. Astfel că i-am făcut şi lui o galerie foto (aici pe site-ul meu, care e şi site-ul lui).

 

 

.